R,
Nu aş fi vrut să-ţi răspund aşa, zău, dar plopii ăia erau prea înalţi şi întrebările tale mă sufocau si mai ales studentele alea care treceau deşirându-se ca-ntr-un scenariu de telenovelă.
Ce aş fi putut să-ti zic mai mult? Ca nu te iubesc? Ca aş fi fost de un penibil rar, acolo în curtea aia mizerbabilă cu spălatoreasa grasa rânjind curioasă?
Îmi venea sa vă împuşc pe toţi, de fapt în timp ce tu mă priveai cu ochii ăia plângători, eu îmi imaginam cum scot un pistol şi vă execut pe toţi, de la un capăt la altul. Doamne şi sigur nu aş fi avut niciun regret, niciunul!
Acum când îmi amintesc pielea ta era caldă sub tricoul gri prea strâmt, şi toate dragălăşeniile din trecut îmi păreau stupide dar dragi.
Ce vrei sa fac dacă nu mă pot hotărî?
B.
